Ma scufund in amintirii si ma bucur de fiecare data cand privesc inapoi. Uit si incerc sa uit de unde am plecat, alerg pe o strada pustie catre un felinar spart. Caut raspunsul etern cu care sper sa rezolv orice problema. Singura scapare din lumea asta "normala" e amintirea primului "zambet". Cautand prin strazile pusti, am gasit ceva, o harta incomplecta care duce undeva.
Frica de normal a trecut de mult, caut sa lupt impotriva simplitati in care tind sa ma scufund tot mai des. Schimb rutina cu normalul, sa inteleg paradoxalul. Auirez de fiecare data cand ma pierd in fragmentele placute care apara ca niste flash-back`ri in memoria mea. Simt caldura care ma cuprinde dar incerc sa exteriorizez pe oricine care incearca sa ma acapareze.
Gresesc? Da... sigur ca da. Astept trairea aceea care o sa ma puna la pamant, cerandu`i iertare si indurare. Pierd totul pentru a obitine nimic.
Calea mea e pavata cu bucuria singuratiati pe care am reusit sa o inteleg totul cu ajutorul tau. Fi cinstit, fi onest, fi tu si o sa ai parte de tot ce ti`ai dorit. OARE?!
Nu atinge Copacul Morti ca s`ar putea sa traiesti vesnic si sa vezi iubirea cum se stinge langa tine fara sa poti face ceva. Regreta totul atunci cand lumea te iarta, si adu`ti aminte ca raul este acompaniat de bine si toti sunt langa tine. Adora fericerea care`ti apare ca o naluca si te hipnotizeaza cu privirea`i blanda. Trezeste`te la momentul oportun si cauta raspunsul in amintirea placuta de la prima vedere.
Incearca sa visezi cu ochii inchisi, pentru ca atunci nu vezi cum te loveste lumea.
Incearca sa plangi cu ochii deschisi ca sa vezi cum rade viitorul in fata ta.
Incearca sa fi tu si atunci cand cazi la oricare incercare.
01:29:27 * 31.10.2008
No comments:
Post a Comment