Sunday, June 28, 2009

Child Ode...




Sub cerul instelat
Tu iubire mi`ai dat
Sã trãim in pãcat
Cã asa ne`a fost dat

Când plec de lângã tine,
sã plâng mie i`mi vine
Dar mereu de dorul tãu
Mã`ntorc la pieptul tãu

Stãm mereu imbrãtisati
Ca doi copii speriati
Uit de rãul de lângã mine
Când stau lângã tine

In ochi tãi mã pierd mereu
Sã scap de demonul meu
Jur cã`mi este greu.
Sã urmez drumul meu

Ca un fulg de nea,
te jucai in fata mea
Dar cand soarele a iesit
Tu pe loc te`ai mistuit

12:16:27
12.02.2009

Tears sorround`s ME soul



Ce este omul defapt? Se presupune ca omul este deasupra animalelor doarece are sentimente, gandeste, poate lua decizi pentru a`si imbunatati traiul. Din contra, oameni pot fi niste animale crude care nu gandesc si merg inainte cu "prostia". Cand o sa incetam sa ne comportam ca niste animale, desigur instinctul de "animal" e ascuns bine in genele noastre, timpul l`a imblanzit dar nu l`a facut uitat. Cautam intotdeauna sa fim mai buni decat suntem. Ce vrem defapt? Cautam raspunsurile pe care le tinem stranse in mana si nu le intelegem. Ne este greu sa raspudem la intrebarile puse de noi insine. Oare de ce? Sa fie lasitate? Sa fie mandrie? Oricum de cate ori nu gasim raspunsuri apelam la latura umana care ne defineste, plasul, toti plangem la un moment dat, iar cand o facem instinctul animalic ne paraseste.

Cum reuseste un animal sa nu planga? Oare un vultur nu plange cand singurul sau pui pica din cuib si se mistuie in abis? Sentiment dulce care te transforma din animal in om, te distruge si te regenereaza.

Incep sã plâng
Ca un nãtâng
Dar tu mi`ai redat...
Veselia care,
Se pierde`n zare

Plângeam mereu
La capât de troleu

Adorm cu tristete
Si visesz la bãtrânete
Mã trezesc râzând
Ca un copil plângând

21:12:27
08.05.2009


Sa nu uitam de unde ne tragem si unde am ajuns. Animalul a fost domesticit cu timpul dar in interiorul omului se ascunde un animal.

Thursday, June 18, 2009

25%



Sunt multe lucruri care il fac pe om sa se gandeasca, unul singur il face nostalgic, nasterea lui. Te zbatii in pantecele mamei tale incercand sa iesi sa vezi lumea, nestiind ca lumea e cruda, degeaba, tu tot vrei sa iesi sa explorezi. I`ti traiesti viata explorand fiecare clipa pe care o vezi, stiind ca intr`o zi ai sa te transformi in "licoare pentru sufletele celor dragi". Crezand ca lumea e mai buna decat e, incerci incontinuu sa vizualizezi linistea pe care o asteptai. Primul lucru pe care`l vezi in lumea asta e o lumina puternica care`ti imbata privirea stiind ca ultimul lucru pe care ai sa`l vezi e tot aceea lumina puternica care ai privit`o la nastere. Sa fie oare o pura coincidenta? Se poate. Dar viata i`ti arata totul, si placerea si durerea.

Stie oare omul ce`l asteapta dupa ce trece de bariera care`l desparte de rau? Nu cred. De aceea omul cauta sa fie cat mai placuta sederea lui pe teritoriul raului, sperand ca odata trecut de acest taram sa gaseasca liniste si protectie din nou. E greu sa treci prin viata crezand ca esti imbatabil, inca, e usor sa treci prim viata stiind ca totul se sfarseste intr`o clipa exact ca la inceput.

Lucrurile simple din viata te bucura, te linistesc, dar, oare atat e deajuns? Sunt lucruri mici care te marcheaza mai mult decat lucrurile mari. Un tort de ziau ta e mai mult decat o promovare in slujba. O simpla felicitare i`ti poate aduce un zambet pe buze chiar si atunci cand esti la pamant. Dar ce`i face pe oameni sa`ti daruiasca un tort? o felicitare? nu se stie exact. Acelor oameni cum le multumesti? O simpla imbratisare e deajuns.

" Viata incepe exact cum se termina cu o rasuflare. Traieste viata exact cum i`ti dicteaza instinctul, acel instinct care te`a determinat sa iesi in lumea cruda. "