Se intampla in fiecare primavara, cum da firul ierbii ochi cu soarele, ma molesesc ca un melc in cochilia lui. Astenia de primavara ma prinde de fiecare data. Uneori e chiar placut sa ai sentimetul asta de oboseala, de lene.
Mereu ma cuprinde o liniste aparte cu fiecare primavara, mereu ma redescopar, ma gasesc uneori fascinat de o papadie. Se zice ca se face primavara cu o floare, eu zic ca se face primavara cu zgomotul naturii care ne inconjoara. Daca esti destul de atent poti sa auzi copacii cum cresc, cum se bate iarba in voia vantului, cum zburatoarele bat din aripi pentru a atrage atentia privitorilor. Soarele isi arata colti incet incet. Pomii scutura coaja uscata de toamna si iarna, fac loc la mugurii care ne vor minuna ochii.
Ziceam ca in fiecare primavara ma redescopar, mereu alte ganduri ies la iveala. La fel cum natura se restarteaza in fiecare primavara, la fel fac si eu. Caut cu disperare, acel sentiment de liniste in simfonia primaverii, caut primavara in sufletul meu inegrit de iarna care a trecut.
No comments:
Post a Comment